Aceasta a doua parte a seriei Amintiri din trecutul Terrei, Liu Cixin ne pune creierul pe bigudiuri si ne introduce in sociologia cosmica si functiile ei exponentiale, metafizica, psihologia maselor, fizica cuantica si, de ce nu, in psihologia iubirii de la sfarsitul cartii.
Deci, pentru a impiedica cercetarea de varf din domeniul fizicii, computerele cuantice si urmatoarele lor generatii, premergatoare invaziei trisolariene, Trisolaris trimite catre Terra sophonii: un fel de protoni cu inteligenta ce pot sa manipuleze cele 11 dimensiuni ale lumii la scara microscopica, ce pot desface structurile subatomice in microspatiul de dimensiuni reduse, proton cu inteligenta numit Micro-inteligenta 2.10.
Acestia aveau rolul si sa spioneze planurile de contraatac al umanitatii. Singurul lucru pe care nu-l pot afla sophonii sunt gandurile oamenilor. Astfel, ia nastere Proiectul Celor cu Fata la Zid, patru oameni ce cauta o modalitate de a ocoli cercetarea fundamentala din fizica si dezvoltarea tehnologica stopata sophoni, si de a gasi noi metode militare de a infrunta invazia trisolariana din secolele viitoare, metode pe care sa nu le dezvaluie niciodata nimanui. Trisolarienii, la randul lor, trimit agentii lor umani numiti Spargatorii de Zid sa descopere planurile secrete ale Celor cu Fata la Zid.
Misiune indeplinita partial. Din a doua parte a cartii, povestea devine mai interesanta cand o parte din personaje ce au intrat in hibernare cca. 200 de ani se trezesc intr-o noua era unde umanitatea a trecut prin Marea Ravena (criza economica, sociala si ecologica) si s-au trezit intr-o noua Renastere a umanitatii unde realizarea liftului spatial (idee preluata si de alti scriitori S.F, printre care si de marele A.C.Clarke) a dus la explorarea pe scara mare a celorlalte planete din sistemul solar si construirea de baze militare aici.
Era informationala a dus si la crearea unui oras subteran ce m-a umplut de uimire. In ciuda dezvoltarii tehnologice , umanitatea nu reuseste sa depaseasca stagnarea teoriei fundamentale. Felul in care umanitatea reuseste sa supravituiasca si reuseste sa contracareze invazia extraterestra va las pe voi sa descoperiti. Spre sfarsit, scriitorul ne introduce intr-un paradox al lui Fermi conform caruia „supravietuirea este prima necesitate a civilizatiei” si fiecare din parti se ascunde , metaforic vorbind, intr-o padure intunecata pentru ca celalalt sa nu-i detecteze urmele si sa-i afle slabiciunile.
Potrivit axiomei civilizatiei cosmice si teoriei padurii intunecate: „supravietuirea este prima necesitate a civilizatiei si „civilizatia creste incontinuu si se raspandeste, dar materia totala din univers ramane constanta”, scriitorul incearca sa explice titlul cartii. „Universul este o padure intunecata. Fiecare civilizatie este un vanator inarmat care pandeste dupa copaci ca o fantoma, incercand cu grija sa dea la o parte ramurile care-i blocheaza drumul si sa paseasca fara nici un sunet …
Vanatorul trebuie sa fie atent, fiindca padurea este plina de vanatori care se furiseaza la fel ca el. Daca descopera o alta viata … n-are decat un singur lucru de facut : sa deschida focul si sa o elimine. In aceasta padure , iadul sunt ceilalti. O amenintare eterna ca orice viata care-si expune existenta va fi eliminata rapid.”Scuze de lungire, dar cartea este foarte complexa in care „escapismul” si „defetismul” da o culoare disperata si intunecata cartii.
Cum poti sa lupti cu o specie avansata tehnologic ce nu iti lasa nici o portita de salvare?
Umanitatea nu a renuntat si va las pe voi sa descoperiti cum iubirea de orice tip invinge totul. O carte dura in care omenirea este pusa cu fata la perete, in care slabiciunile omenesti sunt foarte frumos punctate si relatate de scriitor. Un scriitor magnific al carui punct de vedere si fel de a scrie iese din tiparul scriitorilor anglo-saxoni. Recomand, recomand, recomand.
