De ce Alexandru Lamba? Pentru că alaturi de el pot aduce în atenția tuturor apariția unor scriitori români precum: Dan Popescu, Sergiu Somesan, Alexandru Lamba, Miloș Dumbraci, Anamaria Borlan, Purluca Florin, Adrian Mielcioiu în colecția „The Last Day of the Future” (cu autori de science fiction din România și Brazilia), coordonată de Lu Evans

De ce „Singularitatea Singularității”? Alexandru Lamba este un scriitor versatil, a demonstrat prin romanele sale, care nu se încadrează doar în genul SF. Aș putea foarte bine să vă vorbesc astăzi despre „Șapte virtuți desarte și o păcătoasă moarte”, apărut la Editura Litera în 2022 în colecția „Biblioteca de proză contemporană,” așa cum am menționat cu puțin timp în urmă despre „Marea degringoladă amoroasă”, apărută la Editura Pentru Arată și Literatura în 2023. Dar prefer în schimb să vorbesc despre această bijuterie de numai 216 de pagini, catalogată drept micro roman sau volum de proză scurtă.

„Singularitatea Singularității” începe cu povestea „Focurile lumii celei noi” și are loc în Rusia, nu în America, așa cum suntem obișnuiți în cazul unei presupuse apocalipse. De aici începe o alunecare pe un tobogan în care poveștile se leagă între ele, împingând omenirea într-un viitor cât mai îndepărtat. Inițial, am crezut că în prima povestire este o greșeală, deoarece nu înțelegeam de ce autorul a folosit cuvintele „speranță” și „nădejdea”, dar când le-am întâlnit din nou, am înțeles că totul a fost intenționat, acțiunea se petrece în Rusia (Nadejda).

Mi-au plăcut enorm poveștile, și cumva am avut acel sentiment pe care îl am când citesc Serge Brussolo, sentimentul acela că nu poți lăsa cartea din mână până nu afli ce se întâmplă cu protagoniștii din poveste. Mi-a plăcut și simbolismul, de exemplu, povestea „Troian”, pe care eu unul am perceput-o ca atare, dar nu am putut să-mi scot din minte analogia cu „Iliada,” unde în interiorul calului din lemn, poate fi în același timp eliberarea sau osânda. Ce urmează după povestea „Troian”? Încă alte 2 sau 3 povestiri ale aceluiași personaj. Aș cataloga acest periplu drept „Odiseea lui Bender 723”.

Am să închei cu povestea „Afaceri murdare”. Asta pentru că sfârșitul poveștii m-a făcut să exclam: „Uite, domnule, de unde s-au inspirat frații Strugatsky când au scris ‘Picnic la marginea drumului’.”

Știu că este o carte SF, dar este imposibil să nu-ți placă „Singularitatea Singularității”.

Am să las în comentarii un pod cast cu autorul invitat la Rețeaua de Povestiri, produs de Corina Ozon.