La început, Tudor Popa lucra pe niște cartoane mari, care erau mai apoi tăiate. Unele dintre ele erau chiar pictate. Pe la începutul anilor ’90 m-am dus într-un bazar din Brașov și cu banii adunați de „Plugușor” mi-am cumpărat primele mele cărți. Erau Vânătorul de Recompense de Philip K. Dick, Arsenalele din Isher de A. E. van Voght și Solarienii de Norman Spinrad.
Niște SF-uri simpatice, care făceau parte din seria Nautilus, scoasă la editura Nemira, cea mai longevivă colecție din istoria post 1990 a României.
…Coperțile alea mișto din colecție au început să apară prin 1993, când la editură și-a făcut apariția Tudor Popa, ilustratorul.
mai mult la /www.vice.com/
Nemira: un pisc de cărți, în aproape 3 decenii
La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Nemira le-a oferit cititorilor români scriitori străini importanți (unii traduși în premieră), mulți din genurile science fiction și fantasy, dar și din alte genuri: Philip K. Dick, Isaac Asimov, Frank Herbert, Orson Scott Card, Norman Spinrad, Arkadi și Boris Strugațki, Ursula K. LeGuin, George R.R. Martin, Pascal Bruckner, Elias Canetti, Roger Caillois și mulți alții. De altfel, valoarea autorilor publicați a fost unul dintre atuurile editurii de-a lungul anilor.
Una dintre primele și cele mai de succes colecții de carte nu doar din portofoliul Editurii Nemira, dar și de pe piața editorială românească a fost colecția „Nautilus”, începută în 1992 cu romanul Vânătorul de recompense al lui Philip K. Dick, colecție care a ajuns, în timp, să includă numeroase titluri science fiction. În același an, 1992, aveau să apară în limba română și primele două volume din seria Dune a lui Frank Herbert. Și tot prin intermediul colecției „Nautilus”, cititorii români au făcut cunoștință cu seria Fundația de Asimov.
La Convenția Europeană de Science Fiction (EUROCON) – ediția 1994 –, Nemira a fost declarată cea mai bună editură europeană de profil, datorită colecției „Nautilus”. În 2014 s-a făcut un update important al colecției la nivel de format și concept grafic.
/respiro.ro/books/blog/nemira-un-pisc-de-carti-in-aproape-3-decenii
