Într-o cameră slab luminată, cu rafturi pline de volume vechi, editorul Victor Harkonnen stă scufundat într-un uriaș și moale fotoliu-tron. Privirea lui este calmă, de om care gîndește pe termen lung — dar în adîncuri pîlpîie acea hotărîre rece a cuiva cu ambiții nemăsurate. Aerul era îmbibat de un miros persistent de mirodenie, ecou al succesului pe care DUNE îl adusese imperiului său editorial.

— Am exploatat tot ce se putea din deșertul Arrakis, spuse Victor cu voce joasă. Dar adevărata resursă e viitorul. Un viitor pe care îl vom controla. Mirodenia trebuie să curgă. La fel și profiturile.
Privirea i se opri asupra unei holograme ce proiecta imaginea unui volum uzat din DUNE.
— Vom lansa continuări și prequeluri… acceptabile. Vom dilua esența originalului — căci mediocritatea e mai ușor de vîndut.
Una dintre consiliere, cunoscută pentru pragmatismul ei, interveni:
— Dar Victor, fanii dedicați s-ar putea opune. E un echilibru fragil. Există riscul de a stîrni reacții dure.
Victor zîmbi, cu o blîndețe glacială.
— Nu vor simți ce li se pregătește. Vom folosi toate instrumentele marketingului. Vom crea aparența unor noi epopei, iar publicul va reacționa previzibil, favorabil. Pînă să-și dea seama, noi ne vom fi atins scopul.
mai mult la :
/rofandom.ro/editorul-si-desertul/