de Mircea Cărbunaru
Literatura social-fiction de inspitaţie românească şi-a găsit locul destul de puţin printre autorii români de SF. S-au scris ucronii, distopii, proiecţii într-un viitor apropiat sau mai îndepărtat, un cyberpunk deviant prin anii ’90, dar „Generalul de hârtie” se apropie foarte mult de acest subgen. Cu atât mai mult este o surpriză plăcută din perspectiva faptului că aparţine unui scriitor care a abordat alte genuri literare: Mihai Vintilă.
Mare parte dintre proze sunt de factură social-fiction (Generalul de hârtie, Elenctrica, Libertatea este în fiecare linie de cod), dar explorează şi alte zone literare ficţionale în care cititorul descoperă fascinaţia autorului pentru paradoxul temporal şi literatura lui Mircea Eliade (Întâlnirea), inter-corporalitate (Miracolul de la Istanbul), metatext (Povestirile stranii ale Colecţionarului) sau pentru fantastic (Pisica roşie din Nitra).
Acest mini-volum de ficţiune speculativă imersează într-o realitate apropiată de cea trăită şi cunoscută de noi toţi. Uneori merge până la marginea satirei sociale, dar în spatele întregului ansamblu întrezărim un autor treaz, cu multă imaginaţie, nostalgic faţă de vremurile în care omul era mai bine valorizat ca individ şi personalitate, un scriitor în care mocneşte o revoltă socială permanentă.
Volumului scris de Mihai Vintilă (apărut la Editura InfoEST) este aşezat într-un format de buzunar şi ne duce cu gândul la un manifest social încă ne-epuizat, încă în creştere, semn că vor urma şi alte povestiri pe coordonate similare. Noi trebuie doar să avem răbdare ca ele să se nască pe hârtie.
Publicat în fanzinul ArtZONE SF nr.7
sursa :
