George Cosmin Bors : Câteva cuvinte despre cartea lui Gabi Gabrinov – Povestiri din orașul Denici’Unde, publicată de Editura Pavcon, a cărei lansare are loc sâmbătă, 12 aprilie, la 1UP Gamers Pub

În copilărie mi-am petrecut multe vacanțe la bunici. Abia așteptam să oprească tata Dacia verde și să năvălesc ca o furtună pe poarta metalică. Știam că mă așteaptă zile lungi de bătut maidanul, de fotbal, de ascunsa, de yams, de gropița, pătrățica, perețica, obligata, îmbulgărita (dacă era iarnă) și alte asemenea jocuri cu nume ciudate, în timp ce mâncam împreună cu ceilalți copii de pe stradă, și ei evadați din apartamentele de bloc, plăcinte, gogoși și prăjituri făcute de bunicile noastre.

Seara, obosit și sătul, mă prăvăleam în patul de lângă sobă, în timp ce tataia încă lucra. Era croitor și, chiar dacă se pensionase, mai făcea câteva costume, în special în perioada când se aglomerau nunțile și botezurile. Din locul unde stăteam, nu vedeam direct atelierul lui cu tavan jos, ci zăream doar umbrele antrenate de becul galben, umbre ce dansau pe perete sau pe rafturile pline cu cărți. Umbre fantastice.

Cu mintea mea de copil, plăsmuiam tot felul de lucruri care s-ar fi putut petrece în atelier. Bunicul luptându-se cu oameni fără cap, bunicul asamblând roboți sau, atunci când se așeza la mașina de cusut Singer, iar balansul picioarelor sale pe pedală scotea acel dodescadon specific șinelor de tramvai, doar că mai subțire, mi-l imaginam în propria sa navă spațială, sfidând stelele. În fine, când umbra foarfecei sale de croitorie, lungă cât antebrațul meu, se profila monumentală pe perete, începeam să cred că bunicul este asaltat de monștri din adâncuri.

Tentaculele i se înfășurau în jurul grumazului sau poate era doar centimetrul de croitorie, dar tataia rămânea calm și precis în mișcări. Jab! făcea foarfeca tăind în stofa arătărilor care sfârâiau sub talpa fierului de călcat. Jab! Jab! și uite așa adormeam, iar visele duceau născocirile mai departe, sfâșiind vălul dintre realități.

Aceste imagini, la care nu m-am gândit de mult timp, mi-au revenit proaspete în memorie atunci când am citit cartea lui Gabi Gabrinov purtând interesantul titlu Povestiri din Orașul Denici’Unde (publicată de editura Pavcon), o colecție de povestiri fantastice care se întretaie, alcătuind o rețea fluidă de întâmplări și personaje ieșite din comun. Poate a fost de vină tema recurentă a micului meșter, ceasornicar, bibliotecar, alchimist, confruntat cu situații dramatice, dar excepționale, în fața cărora pare să nu găsească răspuns, situații de tipul celor care pot să împingă oamenii dincolo de limită.

„Își puse mănușile și se aplecă asupra ei. Avea senzația că se găsea într-o situație a cărei ironie îl depășea. El, care se temea cel mai mult de moarte și care toată viața fugise de ea, era cel care o mânuia acum precum o ustensilă de laborator de unică folosință. Din două tăieturi de foarfecă, avea puterea de a schimba cursul unui destin. La fel cum și destinul lui fusese schimbat de moarte.” (Gabi Gabrinov – Povestiri din Orașul Denici’Unde)

Sau poate au fost de vină umbrele. Umbrele dansând pe vălul unei lumi familiare, dar stranii, populate de forțe malefice, de monștri, de spectre, de fantome și vampiri. Deși autoarea creionează din când în când imagini înfiorătoare, coborând în subsolul ființei umane, punctul forte al cărții mi s-a părut a fi descrierea acelei intruziuni molcome a supranaturalului în firescul de zi cu zi, ca niște lujeri ce cresc nestingheriți în pereți. Poveștile alternează între momente în care te sufocă, momente care te țin captiv și surprinzătoare momente de respiro, în care întunericul lasă locul speranței.

„Buzele li se contopiră într-un sărut fierbinte. Bărbatul o luă pe brațe și o purtă până în camera ei. Din obișnuință, Gloria întinse mâna după unul dintre flacoanele care așteptau pe cabinetul de lângă ușă, aranjate pe o tipsie de argint. Îl dădu repede peste cap, câtă vreme Reynard își scotea pantofii, apoi se aruncă în brațele lui, cu trupul la fel de flămând precum îi era și sufletul.” (Gabi Gabrinov – Povestiri din Orașul Denici’Unde)

Cu un stil fluent, natural, o atmosferă gotică, detalii fantastice, idei deosebite, formând un puzzle narativ în care soarta sau originea unor personaje este dezvăluită câteva povestiri mai încolo, această culegere cred că reușește să împletească teme precum familia, despărțirea, destinul și sacrificiul cu elemente specifice prozei fantastice, într-o asemenea manieră încât ai impresia că o prințesă străvezie a pășit în afara cărții și te obligă să-i întorci iar și iar paginile.

„Dintre coperțile negre ale cărții, dintre filele gălbui deschise, se ridica imaginea tremurândă a unei tinere cu pielea străvezie, cu părul negru, bogat, care îi curgea în valuri până la jumătatea spatelui, cu ochii mari, albaștri și cu un zâmbet atât de luminos, încât părea că soarele dimineții își așternuse razele direct pe buzele ei” (Gabi Gabrinov – Povestiri din Orașul Denici’Unde)

Mulțumesc Alina și Bogdan pentru foto.